Mircea Eliade a evidentiat de nenumarate ori importanta unei hermeneutici valide pentru conservarea, redescoperirea si potentarea sensurilor fundamentale ale simbolurilor. “Problema centrala si cea mai dificila ramane, evident, interpretarea. in principiu, chestiunea validitatii unei hermeneutici se poate ridica oricand. Prin multiple confruntari de informatii, cu ajutorul unor asertiuni clare (texte, rituri, monumente istorice) si al aluziilorape jumatate invaluite, putem demonstra la obiect ce «vrea sa spuna» un simbol sau altul'…
Validitatea simbolului ca forma de cunoastere nu depinde insa de puterea de intelegere a unui individ sau a altuia. Texte si monumente simbolice dovedesc din plin ca, cel putin pentru anumiti membri ai unei societati arhaice, simbolismul «Centrului» este transparent in intregul lui; restul societatii se multumea «sa participe» la simbolism. De altfel, sunt dificil de precizat limitele unei astfel de participari: ea variaza in functie de un numar nedeterminat de factori. Tot ce putem spune este ca actualizarea unui simbol nu este mecanica: ea se afla in .relatie cu tensiunile si cu alternantele vietii sociale, in ultima instanta cu ritmurile cosmice”.