Dorinta omului, din toate timpurile, de a influenta anumite fenomene ale naturii in functie de necesitatile lui, nu este noua. Ea se pierde in negura vremurilor si a ajuns pana la noi doar in legende, obiceiuri, ritualuri sau dansuri.
Aparitia ploii provoaca un sentiment tonic, care da multumirea lucrului implinit si siguranta zilei de maine printr-o recolta bogata pe care numai o ploaie cazuta la timp o poate asigura. Fara ploaie vegetatia se ofileste, pamantul se usuca si crapa, iar animalele si oamenii su¬ferind de sete lancezesc si in final mor. Iata de ce, in comunitatile primitive, magicienii triburilor din diferite parti ale lumii, dar mai ales din regiunile aride si semiaride, acei care se obligau, pentru binele tribului, "sa asigure” caderea ploilor la timpul potrivit erau considerati oameni foarte importanti.



Metodele prin care acestia incercau sa-si aduca sarcina la indeplinire se bazeaza pe principiul magiei homeopatice sau imitative. Astfel, daca doreau sa aduca ploaie, simulau stropire sau imitau norii, iar daca voiau sa o opreasca recurgeau la imitarea caldurii sau a focului. Aceste practici si obiceiuri, din diferite parti ale lumii sunt foarte frumos descrise in primul volum din “Creanga de aur” a cunoscutului savant englez J. G. Frazer. Din cate prezinta autorul citat, aceste practici nu sunt specifice numai popoarelor din Africa si Australia unde soarele este necrutator. Ele se intalnesc aproape la toate popoarele lumii, inclusiv la cele civilizate din Europa.