Alegerea si dezvoltarea carierei sunt procese extrem de complicate. Teoriile ne ofera o reprezentare simplificata a acestor procese. Aceste teorii pot fi utilizate, asa cum s-a exprimat Krumboltz (1994) ca niste harti rutiere care ne ghideaza in procesul dezvoltarii carierei.
Unele teorii sunt bune, iar altele mai putin bune. Primele folosesc termeni si conceptii bine definite, care sunt usor de inteles de catre practicieni. Termenii sunt definiti clar, dar sunt si interconectati. Teoriile bune sunt cuprinzatoare si aplicabile tuturor grupelor de indivizi, cat si unor persoane de diverse origini socio-economice si cu diverse pregatiri culturale.



Pe scurt, teoriile bune:
- ne ajuta sa intelegem fortele care influenteaza deciziile referitoare la dezvoltarea carierei;
- ne sprijina sa ne clarificam procesele care au loc;
- ofera indrumari pentru practicieni in absenta unor linii directoare empirice.
in pofida acestor caracteristici se constata ca practicienii orientarii nu aplica intotdeauna teoriile, ba uneori sunt chiar ostili fata de acestea. Adesea prefera sa se bazeze pe datele empirice si pe experienta practica. Se pare ca exista o discrepanta intre practicieni si teoreticieni si nici un fel de punte. Practicienii sustin ca teoriile:
- nu reprezinta realitatea complexa asa cum o vad ei in practica zilnica;
- contin atat de multe incertitudini si conditii incat este imposibil sa fie aplicate in situatii reale:
- se modifica tot timpul si totusi nu tin pasul cu schimbarile din cadrul societatii.