Veacul al VI –lea este dominat de personalitatea covarsitoare a imparatului Justinian, a carui politica vizeaza refacerea orbis-ului roman in jurul marii Mediterane, placa sa turnanta. Desi restabilirea unitati politice a spatiului mediteranean raspundea inca, in parte, nevoilor oamenilor de afaceri orientali, a caror arie de activitate se intinde pana in Galia, Spania si Britania, politica de recucerire si consolidare a sclavagismului era profund anacronica, fiind in flagranta contradictie cu transformarile structurale din societatea romana de la sfarsitul antichitati.

August 1, 527- noimbrie 14, 565.
Domnia lui Justinian – apogeul imperiului romano- bizantin.
Pe plan economic, imperiul cunoaste o relativa prosperitate, reflectata in comertul foarte activ – negustori ajung in Gallia, in Occident, in China, India si Ceylon, in Orient – si in solidaritatea nomismei, ce se impune pe toate pietele lumii.
La toate granitele se inalta briuri de fortificatii ca niciodata in istoria romana si bizantina. Atit opera legislativa cat si recucerirea, cel mai spectaculos efort al domniei lui Justinian, au un caracter reactionar, nazuind sa restabileasca orbis romanus in cadrele sale universale si sa opreasca criza societati sclavagiste.