Alexandru Cuza se tragea dintr-o veche familie moldoveana din partile Falciului, tinut de dealuri acoperite de paduri, vii si fanete, care se intindea, in secolele XVI – XVIII de o parte si de alta a Prutului, spre sud-est de tinutul Iasilor.
Ioan, care era tatal lui Alexandru Cuza, a ocupat diferite dregatorii; a fost spatar si ispravnic de Falciu, in timpul domniei lui Ionita Sandu Sturza, apoi postelnic. Stapanea, in tinutul pe care-l administra, mosia Barbosii, pe paraul Moisiei, un afluent al Elanului. In afara de aceasta, care era mosie de bastina, mai avea, in acelasi tinut, si o parte din mosia Delenii (Falciu – n.r.), cumparata de un inaintas al sau, precum si mosia Bujorul. Nu departe de mosia Barbosi, spre nord-est, in acelasi tinut al Falciului, a existat, in veacul al XVII-lea, satul Silisteni, bastina unui alt vestit domn al Moldovei, Dimitrie Cantemir.

Mama lui Alexandru Cuza, Sultana, sotia lui Ioan, era nascuta Cozadini, dintr-o familie de origine greco-italiana, din Constantinopol, dar romanizata: dovada sta, intre altele, faptul ca Grigore Cozadini, fiul unui frate al Sultanei, deci varul primar al lui Alexandru, a facut parte dintre revolutionarii moldoveni da la 1848. Sultana stia limba greaca, de la ea a invatat-o si micul Cuza, copil fiind. Un frate al Sultanei, "batranul Cozadini", traia, in 1864, in stramtoare la Therapia, pe malul european al Bosforului.