REFERAT ISTORIE: REFORMELE LUI C-TIN VODA MAVROCORDAT

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Anonim
Reformele lui Constantin Voda Mavrocordat desfiintarea rumaniei - Tara Romaneasca, 1746, august 5 Constantin Mavrocordat , figura reprezentativa in analele domniilor fanariote prin erudutia si legaturile sale externe, a dobandit prerogativele de domn din anul 1730, odata cu moartea tatalui sau, ocupand de 6 ori tronul tarii Romanesti si de 4 ori pe cel al Moldovei, in perioada 1730 - 1769 . In prima jumatate a secolului al XVIII lea, obligatiile rumanilor (tara Romaneasca) si a vecinilor (Moldova) fata de stapanii de mosii au capatat tot mai mult continutul unei adevarate robii. Absenta unor reglementari precise privind claca si ramanerea ei la dispozitia boierilor, vinderea individuala a rumanilor si a vecinilor, in afara mosiei, duc la accentuarea conflictelor sociale pana la radicalizarea lor. Degenerarea situatiei catre conditia robiei s-a remarcat incepand din a doua jumatate a sec. XVII, determinata pe de o parte de abuzurile stapanilor, iar pe de alta de imposibilitatea taranilor de a opune rezistenta stapanilor de pamant. treptat, dreptul lor de proprietate asupra pamantului a fost convertit doar in drept de folosinta, la care se aduga proprietatea asupra uneltelor de munca , inventarul gospodariei si vitele . Fuga in masa a taranilor si revoltele /rascoale semnalate pe diverse proprietati au impus necesitatea reglementarii raporturilor dintre tarani si stapani de mosii . Desfiintarea rumaniei si a veciniei a fost acceptata de domnii celor doua tari Romane in primul rand pentru a pune capat fugii in masa a taranilor pe alte mosii,( in paduri, la munte, peste granite) dat fiind ca aceasta avea repercursiuni asupra visteriei prin scaderea evidenta a numarului contribuabilor datorita dublei dependente pe care acestia o aveau atat fata de stapanul feudal, cat si fata de domnie( cu podvezi, cai de olac, conace, lucrul domnesc, etc.). Domnia insa, era direct interesata in actiunea de sporire a numarului contribuabililor, dar era constransa si de ordinal Portii, care, alarmata de proportiile luate de fuga taranilor, a trimis firman domnului C. Mavrocordat poruncindu-i sa treaca la pedepse mai aspre fata de cei care se vor opune masurilor prevazute, atat fata de taranii care fugeau neplatindu-si darile, cat si fata de boierii care s-ar fi opus reformelor menite sa-i aduca inapoi pe fugari. Pretentiile mereu crecande ale Portii au dus la cresterea fiscalitatii, influentand raporturile sociale si impunand schimbari in structura relatiilor agrare din cele doua tari Romane. Reforma lui Mavrocordat a fost consecinta directa a acestei conjuncturi. Au existat si anterior incercari de reglementare a relatiilor dintre stapanii de mosii si rumanii coplesiti de dari. Esenta reformei lui C. Mavrocordat din 1746 din tara Romaneasca a constat in reglementarea de catre stat a obligatiilor taranilor dependenti, care pana atunci se aflau la discretia stapanilor de mosie. Hotararea adunarii obstesti a tarii Romanesti, primind intaritura domnului la data de 5 august 1746 , era actul juridic cu putere de lege care consfintea eliberarea din rumanie, stabilind totodata conditiile de aplicare a prevederilor sale. In preambulul actului boierii incercau sa confere hotararii un sens uman, cu conotatii religioase, artatand ca rumania nu este de nici un folos, ci si de mare paguba sufletului crestinescu si de mare paguba sufletului nostru, iar desfiintarea sa ar fi mai mult pentru usurarea sufletelor noastre si a parintilor, a mosilor si stramosilor... Boierii precizau ca mostenisera acest vechiu si rau obiceiu al rumaniei, carele de la mosii si stramosii nostrii pana astazi au ramas asupra capului nostru, cu intentia desigur de a se dezvinovati in ochii contemporanilor. In continuare stabileau ca masura se aplica pentru rumanii ce i-am avut pana acum la stapanirea noastra, fiind vanduti cu mosiile lor den vremile cele vechi la stramosii nostrii, adaugand ca ori la cine den neamul boierescu sau la manastiri vor fi rumani cu mosiile lor , interveneau cu o formula restrictiva in sensul ca mosiile sa ramana la stapanirea noastra sa le stapanim cum si pana acum...In consecinta stapanii de mosii isi pastrau in continuare privilegiul de a detine pamantul, taranii eliberati neavand decat dreptul de a-l munci. Actul amintea si posibilitatea ca unii proprietari nu vor fi de acord cu aceasta masura, de aceea consemna care dintre noi va vrea den buna voita lui ca sa-i iarte pentru a sa pomenire, bine va face; iar de nu va vrea(...)sa aiba a face acei rumani cum vor putea... Oricare ar fi fost varianta, rumanii eliberati aveau obligatia sa dea bani de fiestecare cap cate taleri zece si sa se rascumpere si, si cu voe de va fi stapanului sau si fara voe, ei sa faca bani si sa-i dea la stapanul sau.. Se consemna si solutia in cazul impotrivirii stapanilor de mosii si a refuzului de a primi plata rascumpararii...si nevrandu sa-i priimeasca , va veni de va face jalba la divan, dar nu li se oferea nici o garantie juridica de solutionare, totul ramanand in continuare la discretia divanelor de judecata, care, dupa cum se stie, erau constituite din marii boieri. Actul era contrasemnat de 64 de boieri mari si mici, dar si de catre reprezentantii bisericii, direct interesati in noua forma de stapanire a pamantului si de exercitare a obligatiilor de claca. Rumanii se transforma in oameni liberi fara pamant, asezati cu invoiala pe mosii, laturasi cu drept de stramutare nelimitat, cu un numar de zile de claca stabilite de stat, neputand fi stramutati fara voia lor si nici vanduti altui stapan. Taranii cu invoiala au fost siliti la un numar mai mare de zile de munca, ducand la asimilarea fostilor rumani sau vecini cu taranii liberi, sezatori pe mosiile boieresti. Prin reforma lui C. Mavrocordat, rumanii au fost eliberati de munca nelimitata si trecuti la munca reglementata de stat. Cresterea zilelor de claca a taranilor laturasi, asezati pe mosii, are drept consecinta eliberarea serbilor de lucrul fara limita pt stapan , usurandu-se astfel obligatiile lor. Denumirea de ruman insa a mai dainuit pe multe mosii cu toate ca actul de rascumparare din 1746 prevedea fara echivoc aceasta disparitie cu conditia ca toti rumanii sa fi platit taxa de 10 taleri . In practica, rascumpararea nu a fost simpla; unii tarani nu aveau suma de rascumparare sau nu aveau nevoie sa isi schimbe statutul juridic si au ramas in starea initiala. Reforma lui C. Mavrocordat inseamna interventia statului in relatiile agrare intr-un moment de mare tensiune, cand carmuirea a fost silita sa asimileze pe rumani si vecini cu oamenii cu invoiala. Boierii au admis eliberarea acestora ca sa opreasca fuga dar mai tarziu au incercat sa revina la situatia de dinainte marind numarul zilelor de claca si chiar au incercat sa anuleze reforma domnitorului.BIBLIOGRAFIEIstoria Romaniei, Ed. Academiei RPR, vol 3, Bucuresti, 1964Relatiile agrare din secXVIII in tara Romaneasca, Ed. Academiei RSR, Bucuresti, 1968DRA, tara Romaneasca, Ed. Academiei RSR, 1968,vol I, documentul 300P.P.Panaitescu, Obstea taraneasca in tara Romaneasca si Moldova, Ed. Academiei RPR, Bucuresti, 1964Florin Constantiniu, Relatiile agrare in tara Romaneasca in sec XVIII, Bucuresti, 1972V. Mihordea,Relatiile agrare din sec al XVIII lea in Moldova, Bucuresti, Ed Academiei RSR, 1968