REFERAT ISTORIE: TRATATELE INTERNATIONALE

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Georgiana
1. Definitia si elementele tratatului1.1. Definitia si sediul legal al materieiTratatul reprezinta "actul juridic care exprima acordul de vointa intre doua sau mai multe state, sau alte subiecte de drept international in scopul de a creea, modifica sau stinge drepturi si obligatii in raporturile dintre ele" . Ansamblul normelor care reglementeaza incheierea, aplicarea, respectarea, interpretarea, modificarea, cazurile de nulitate si de incetare a tratatelor constituie dreptul tratatelor.Regimul juridic al tratatelor este reglementat in doua documente internationale de referinta - Conventia privind dreptul tratatelor incheiate de catre state (Viena, 1969) si Conventia privind dreptul tratatelor incheiate de catre state si organizatii internationale (Viena, 1986). Conform primei Conventii, tratatul reprezinta "un acord international incheiat intre state in forma scrisa si guvernat de dreptul international, fie ca este consemnat intr-un singur instrument sau in doua, ori mai multe instrumente conexe si oricare ar fi denumirea sa particulara"1.2. Elementele tratatului si denumireaElementele esentiale ale tratatului sunt: a.subiectele sau partile tratatului, respectiv statele sau alte subiecte de drept international; b.vointa partilor, liber exprimata; c.obiectul tratatului. Tratatul este guvernat de normele dreptului international. Statele pot sa incheie intre ele acte guvernate de dreptul lor intern, insa asemenea acte nu intra in categoria tratatelor (de exemplu, contractele).Denumirea generala care se refera la orice tip de acord incheiat intre state este cea de "tratat". Acordurile pot sa fie incheiate si sub alte denumiri, fara ca acest lucru sa influenteze natura juridica a actului: conventie, acord, pact, protocol, act final, statut etc.2. Clasificarea tratatelor internationaleClasificarea tratatelor internationale se poate face dupa mai multe criterii: a.dupa numarul partilor contractante: tratate bilaterale si multilaterale; b.dupa obiectul lor de reglementare: tratate politice, acorduri economice, culturale, sau juridice etc.; c.dupa durata valabilitatii lor: tratate cu termen si tratate pe durata nedeterminata (de exemplu, tratatele de pace); d.dupa posibilitatea de aderare la tratat: tratate deschise si tratate inchise; e.dupa calitatea partilor contractante: tratate incheiate numai de state, tratate incheiate intre alte subiecte de drept international; f.dupa continutul material: tratate -contract (care urmaresc realizarea unei operatii juridice, cum sunt tratatele de comert) si tratate - lege (cele prin care se stabilesc reguli de drept, cum este Carta O.N.U.). 3. incheierea tratatelor3.1. Etapele incheierii unui tratatPe cale cutumiara s-a conturat un ansamblu de reguli procedurale, care aplicabile etapelor procesului de incheiere a unui tratat international. Codificate prin Conventia de la Viena din 1969 privind dreptul tratatelor, acestea au o valoare supletiva, Conventia propunand mai multe reguli alternative intre care statele pot sa opteze. Multe din dispozitiile conventionale referitoare la o etapa sau alta a procesului de incheiere a tratatelor cuprind mentiunea "in afara cazurilor in care partile nu convin altfel". Prin urmare, procedura de incheiere a tratatelor este guvernata de regula "autonomiei depline de vointa a partilor". in general, la incheierea unui tratat international se parcurg trei etape: a.negocierea textului; b.semnarea tratatului; c.exprimarea consimtamantului partilor de a se obliga prin tratat. Aceste etape sunt urmate de intrarea in vigoare a tratatutului.3.2. NegociereaEste prima etapa, in cursul careia se elaboreaza textul tratatului. Negocierile se desfasoara intre reprezentantii statelor cu atributii speciale in acest domeniu. imputernicirea unui reprezentatnt al statului trebuie sa rezulte din documente care emana de la autoritatile competente ale fiecarui stat, in conformitate cu dispozitiile constitutionale sau ale altor legi interne. Aceste documente poarta denumirea de "depline puteri", definite in Conventia privind dreptul tratatelor, astfel: "documentul emanand de la autoritatea competenta a unui stat si desemnand una sau mai multe persoane imputernicite sa reprezinte statul pentru negocierea, adoptarea sau autentificarea textului unui tratat, pentru a exprima consimtamantul statului de a fi legat printr-un tratat sau pentru a indeplini oricare alt act cu privire la tratat" (art.1, c). Persoana imputernicita cu "deplinele puteri" se numeste "plenipotentiar". in ceea ce priveste imputernicirea care rezulta din deplinele puteri, Conventia manifesta o anumita suplete, permitand confirmarea ulterioara a imputernicirii unei persoane care a participat la un act legat de incheierea unui tratat fara a prezenta deplinele puteri.Pe langa persoanele special imputernicite prin "deplinele puteri" exista si o categorie de persoane, care, in baza functiei pe care o indeplinesc in stat nu au nevoie sa prezinte deplinele puteri in vederea negocierii si incheierii tratatului. Aceste persoane sunt: a.seful statului, seful guvernului si ministrul de externe; b.sefii misiunilor diplomatice, dar numai pentru adoptarea tratatelor bilaterale, intre statul acreditant (care il trimite) si statul acreditar (statul gazda); c.reprezentantii statelor participanti la o conferinta sau la lucrarile unei organizatii internationale, in vederea elaborarii unui tratat. 3.3. SemnareaUrmatoarea etapa in incheierea unui tratat international este semnarea acestuia, act care poate sa aiba o dubla semnificatie: fie de autentificare (provizorie sau definitiva) a textului tratatului, fie de exprimare a consimtamantului statului de se obliga prin tratat. (a doua varianta va fi examinata la pct.3.4(d)).in primul caz, semnarea echivaleaza cu atestarea solemna, de catre statele care au participat la negocieri a faptului ca negocierile s-au incheiat iar textul semnat are o forma defintiva, fara sa mai poata fi modificat unilateral de catre vreunul dintre statele participante. Pentru a creea efecte juridice, semnarea va fi urmata de ratificarea tratatului.Etapa negocierii unui tratat nu este urmata in toate cazurile, imediat, de semnarea definitiva a textului. Exista situatii in care, dupa incheierea negocierilor, se procedeaza doar la semnarea "ad-referendum" sau la parafarea textului. Semnarea cu mentiunea "ad-referendum" semnifica autentificarea tratatului, dar numai cu carcater provizoriu. Parafarea, care consta in inscrierea initialelor numelui negociatorului imputernicit al fiecarui stat pe textul negociat, are de asemenea, efect provizoriu. Ambele proceduri prezentate trebuie sa fie urmate de semnarea definitiva a tratatului, conditie obligatorie pentru declansarea procedurilor etapei urmatoare.3.4. Exprimarea consimtamantuluiA treia etapa consta in exprimarea consimtamantului statului de a deveni parte la tratat, acceptand obligatiile care decurg din dispozitiile acestuia. Legislatia interna a statelor prevede mijloacele juridice prin care statul isi exprima vointa de fi legat prin tratat.a) O modalitate de exprimare a consimtamantului statului de a fi "legat" prin tratat este ratificarea. De regula, prin simpla participare la negocierea si semnarea unui tratat, statele nu se considera obligate, din punct de vedere juridic, de dispozitiile acestuia. Angajarea defintiva presupune interventia unui act intern, prin intermediul caruia organele special abilitate ale statului - de obicei parlamentele nationale - analizeaza dispozitiile tratatatului si decid asupra angajarii statului. Acest act constituie ratificarea tratatului.Uneori, ratificarea tratatului impune elaborarea unei legislatii interne pentru aplicarea dispozitiilor acestuia. Ratificarea tratatelor de catre parlament este in prezent, mijlocul principal prin care organul legislativ controleaza exercitarea de catre executiv a dreptului de a negocia tratatele internationale.Termenul de ratificare depinde in mare masura de natura tratatului si este prevazut in clauzele finale ale acestuia. Ratificarea nu poate fi partiala sau conditionata, ci numai acordata sau refuzata, iar daca un stat incearca sa modifice un tratat in timpul ratificarii, acest act echivaleaza cu un refuz al ratificarii, insotit de o noua oferta care poate sa fie, sau nu acceptata. La tratatele multilaterale statele pot sa formuleze, o data cu ratificarea si in anumite limite, rezerve.b) O alta modalitate de exprimare a consimtamantului statelor este aprobarea sau acceptarea. Aceasta modalitate a aparut ca o alternativa mai simpla la ratificarea tratatelor, determinata de cresterea numarului acestora. Pe aceasta cale se realizeaza o examinare rapida a dispozitiilor unor tratate si se evita procedura mai lunga si complicata a ratificarii de catre parlamentele nationale. Procedura aprobarii sau a acceptarii este de competenta guvernelor.in conformitate cu legile interne ale fiecarui stat sunt supuse aprobarii sau acceptarii de catre guvern, tratatele care nu implica un angajament politic major sau care nu se refera la domenii esentiale ale suveranitatii statelor.c) Aderarea la tratate este o modalitate de exprimare a consimtamantului statelor, aplicabila numai tratatelor multilaterale, care poate sa intervina in cazul in care un stat nu a participat la negocierea si semnarea tratatului, dar decide ulterior sa devina parte la acesta.Un stat poate sa adere la un tratat doar daca aceasta modalitate este prevazuta in mod expres in textul acestuia.d) Consimtamantul poate fi exprimat prin semnare. De regula, semnarea tratatului are ca efect autentificarea textului stabilit prin negocieri (vezi pct 3.3). in anumite cazuri, semnarea echivaleaza cu exprimarea consimtamantului statului de a fi parte la tratat. Semnarea are acest efect daca sunt intrunite, cumulativ, urmatoarele conditii, prevazute in Conventia privind dreptul tratatelor (art.12): tratatul sa prevada in mod expres aceasta posibilitate sau, sa se stabileasca intr-un alt mod vointa statelor participante la negocieri de a acorda actului semnarii valoare de consimtamant; intentia statului de a conferi actului de semnare acest efect sa rezulte din "deplinele puteri" ale reprezentantului sau sa fie exprimata in timpul negocierii. Numeroase tratate internationale la care statele devin parti prin semnare sunt cunoscute sub denumirea de acorduri in forma simplificata. Aceste acorduri consta, de obicei, in schimburi de note sau de scrisori, procese-verbale parafate, memorandumuri, declaratii comune etc. Originea acestor acorduri se regaseste in practica S.U.A, in care sunt cunoscute sub denumirea de "executive agreements" si reprezinta acorduri semnate doar de presedintele statului, evitand astfel aprobarea Senatului si facilitand in acest mod participarea statului la tratatele internationale.4. Intrarea in vigoare a tratatuluiin general, data intrarii in vigoare a unui tratat este prevazuta expres in textul acestuia. Daca tratatul nu o prevede, momentul intrarii in vigoare este convenit ulterior de catre parti. Intrarea in vigoare a unui tratat coincide cu momentul de la care acel tratat produce efecte juridice fata de statele parti.in cazul tratatelor bilaterale, data intrarii in vigoare o reprezinta momentul schimbarii instrumentelor de ratificare sau al notificarii actului de aprobare sau acceptare. Documentele prin care statele isi comunica indeplinirea procedurilor interne de exprimare a consimtamantului sunt denumite instrumente de ratificare sau de aderare.in ceea ce priveste tratatele multilaterale, instrumentele de ratificare se depun pe langa unul dintre guvernele statelor participante la negocierea si semnarea tratatutului si caruia i-a fost incredintata functia de depozitar, sau pe langa o organizatie internationala investita cu aceeasi functie. Data intrarii in vigoare a tratatelor se stabileste in functie de acumularea unui numar minim, prestabilit prin dispozitiile tratatului, de instrumente de ratificare5. Suspendarea si incetarea si tratatelorConventia privind dreptul tratatelor prevede cazurile si conditiile in care un tratat poate sa fie suspendat sau in care inceteaza aplicarea lui. Suspendarea are caracter temporar si poate sa se refere numai la anumite clauze ale tratatului, in timp ce incetarea aplicarii unui tratat este definitiva si vizeaza intregul tratat. Ambele modalitati pot sa implice, fie toate partile la tratat sau numai una (unele) dintre ele.Suspendarea sau incetarea tratatului poate sa fie consecinta vointei partilor sau poate sa intervina independent de vointa acestora.5.1. Suspendarea sau incetarea aplicarii unui tratat ca urmare a vointei partilorincetarea unui tratat poate sa intervina ca efect al urmatoarelor cauze: a.daca a fost incheiat pe durata determinata; b.ca urmare a manifestarii unilaterale de vointa a uneia din parti, prin denuntare sau retragere, daca aceste modalitati sunt expres prevazute in textul tratatului sau sunt acceptate de catre toate celelalte state-parti; c.in mod tacit, ca urmare a incheierii intre acelasi parti a unui nou tratat avand acelasi obiect si care este incompatibil cu tratatul anterior. incetarea sau suspendarea tratatului poate sa intervina ca efect al urmatoarelor cauze: a.ca urmare a incalcarii substantiale a tratatului de catre una din parti; b.ca urmare a imposibilitatii de a indeplini obligatiile asumate de catre un stat datorita intervenirii unor conditii exceptionale. 5.2. incetarea sau suspendarea tratatelor independent de vointa partilorIntervine in situatii care fac imposibila executarea lor: a.ca urmare a disparitiei totale si permanente obiectului sau a partilor tratatului, ca subiecte de drept international ( caducitatea tratatului); b.ca efect al schimbarii fundamentale a imprejurarilor, care au determinat incheierea tratatului, daca aceasta afecteaza in mod esential baza consimtamantului statului exprimat la data incheierii tratatului (incetarea tratatului); c.ruperea relatiilor diplomatice si consulare si razboiul (incetare sau suspendare); d.constatarea nulitatii unui tratat (incetarea tratatelor). 6. Nulitatea tratatelor6.1. Cauze care determina declararea nulitatiiNulitatea tratatelor reprezinta una dintre cauzele de incetare a efectelor unui tratat. Nulitatea tratatelor intervine: a.in cazul in care tratatul contravine unei norme imperative (de jus cogens) aflata in vigoare in momentul incheierii sale, sau aparuta ulterior; b.in cazul in care se constata un viciu de consimtamant care a afectat acordul de vointa al partilor in momentul incheierii tratatului. 6.2. incalcarea normelor imperativeDin regula stabilita de Conventia privind dreptul tratatelor, potrivit careia "este nul orice tratat care, in momentul incheierii sale este in conflict cu o norma imperativa a dreptului international general " (art.53), rezulta ca statele nu pot sa incalce sau sa modifice printr-un tratat o norma internationala de jus cogens. Normele de jus cogens constituie un nucleu normativ care fundamenteaza existenta unei ordini legale a societatii internationale, impunandu-se cu obligativitate tuturor membrilor acesteia. Un tratat incheiat cu incalcarea unei norme imperative se considera nul din momentul incheierii sale. in cazul aparitiei unei noi norme de jus cogens orice tratat existent care este in conflict cu norma imperativa devine nul pentru viitor (ex nunc) (art.64).6.3. Viciile de consimtamantConform dispozitiilor Conventiei privind dreptul tratatelor, daca un stat nu a fost in masura sa-si exprime liber consimtamantul sau de a se obliga in baza unui tratat, acesta poate sa invoce nulitatea tratatului. Viciile de consimtamant care determina anularea unui tratat pot sa conste in: a.incalcarea dispozitiilor dreptului intern al statului privind competenta de a incheia tratate; b.eroare; c.dol; d.coruperea reprezentantului unui stat; e.constrangerea unui stat sau a reprezentantului sau. a) Pentru a determina nulitatea tratatului trebuie sa fie vorba de o incalcare a unor dispozitii interne ale statului, de regula constitutionale, privind ratificarea sau aprobarea tratatelor ( organele competente, procedura de urmat, "deplinele puteri"). Pentru a evita invocarea abuziva a acestei cauze de nulitate a tratatului, Conventia o restrange la cazurile in care "violarea a fost vadita si priveste o regula de importanta fundamentala a dreptului sau intern" (art.46).b) Invocarea erorii poate conduce la nulitatea tratatului daca este vorba de o eroare de fapt si nu de drept, care a afectat in mod esential consimtamantului statului, iar statul care o invoca nu a contribuit prin comportamentul sau la producerea sa (art.48). in practica, eroarea a fost invocata in special in probleme de delimitare a frontierelor.c) Un stat poate invoca nulitatea tratatului daca consimtamantul sau a fost obtinut "in urma conduitei frauduloase a unui alt stat care a participat la negocieri"(art. 49).d) Un stat poate invoca coruperea reprezentantului sau ca viciu de consimtamant atunci cand actele de corupere au fost evidente si in masura sa exercite o influenta considerabila asupra acestui reprezentant. (art. 50).e) Constrangerea exercitata asupra reprezentantului statului, in cazul in care este constatata, lipseste tratatul de orice efect juridic (art.51). Constrangerea se refera la "acte sau amenintari" indreptate impotriva reperezentantului statului, ca individ si nu in calitatea sa de organ al statului.Conventia de la Viena a codificat ca un viciu distinct constrangerea exercitata asupra unui stat prin amenintarea cu forta sau prin folosirea fortei (art.52). in dreptul international clasic, razboiul a fost considerat un mijloc licit de rezolvare a diferendelor intre state. Pactul Societatii Natiunilor a instituit pentru prima data limitari ale dreptului statelor de a recurge la forta, iar Pactul Briand -Kellogg din 1928 a scos razboiul in afara legii. Carta O.N.U. consacra principiul neagresiunii ca principiu fundamental al dreptului international.6.4. Tipuri de nulitateConventia de la Viena prevede doua tipuri de nulitate - aboluta si relativa - avand regimuri juridice distincte.a) Nulitatea relativa poate fi invocata numai de statul al carui consimtamant a fost viciat si poate fi acoperita ulterior prin confirmare de catre acelasi stat. (art.45) Se sanctioneza cu nulitate relativa viciile de consimtamant rezultand din: incalcarea dispozitiilor dreptului intern al statului privind competenta de a incheia tratate, din eroare, dol, sau coruperea reprezentantului statului.b) Nulitatea absoluta sanctioneaza viciile de consimtamant rezultand din constrangerea exercitata asupra statului sau a reprezentantului sau si tratatele contrare unei norme imperative. Nulitatea absoluta poate fi invocata de catre orice stat parte la tratat si chiar din oficiu, de catre o instanta internationala. Nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare.