Feciorul mezin al Banului Raducanu Golescu, Dinicu Golescu – sau cu numele cu care voia sa-si arate obarsia, Constantin Radovici din Golesti – s-a nascut in epoca domniilor fanariote, la 7 februarie 1777.
Ca si alti feciori de boieri din protipendada tarii Romanesti, a cunoscut cultura greaca, precumpanintoare in aceea vreme in Principate, si posibile cunostinte de limba franceza.
Urmand traditiile feudale si datorita inaltului rang boieresc pe care il detinea tatal sau, stapanirea il ridica pe tanarul Dinicu Golescu in slujbe, dandu-i dregatoria de ispravnic al Muscelului.

Treptele arhondologiei ii erau astfel oferite si luminatul carturar le va urca repede pana la ultima, ajungand la cel mai inalt rang acela de logofat pe care il va atinge la apusul vietii.
Perioada de mai bine de jumatate de veac in care autorul traieste se caracterizeaza prin framantari sociale a maselor populare pricinuita de intretinerea exploatarii feudale sub influenta dezvoltarii economiei de schimb. Aceasta crestere a avantului revolutionar, in special a maselor de negustori, mici proprietari de fabrici si ateliere mestesugaresti, despre care Dinicu Golescu mentioneaza in cartea sa "insemnare a calatoriei mele", fac sa se simta apropiata prabusire a oranduielii feudale intrate in descompunere.