Fara indoiala ca nu acesta este cazul “Junimii”. Sarcina istoricului care isi propune sa studieze dezvoltarea acestui important curent este usurata de faptul ca inca de la inceput el se sprijina pe consensul mai multor vointe si ca tot timpul o puternica personalitate il domina. in afara de aceasta, “Junimea” nu este numai un curent cultural si literar, dar si o asociatie.
Ea insa nu a luat nastere printr-un act formal (asemenea Academiei Romane, intemeiata cam in aceeasi vreme in Bucuresti) si nu s-a mentinut dupa legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. ”Junimea” n-a fost atat o societate, cat o comunitate de interese culturale dar si socio-politice.
Aparitia ei se datoreaza afinitatii viu resimtite dintre personalitatile intemeietorilor. Ea se mentine apoi o perioada indelungata prin functiunea atractiilor si respingerilor care alcatuiesc caracteristica modului de a trai si a se dezvolta. Vechea deviza franceza potrivit careia "Intra cine vrea, ramane cine poate" este si aceea pe care asociatia ieseana o adopta pentru sine.