I.L.Caragiale a creat o opera cu particularitati care o unicizeaza in contextul literaturii nationale,dar si universale,o opera in care se disting cu usurinta trei universuri diferite:comic,tragic si fantastic.
Tragismul si fantasticul isi pun pecetea asupra creatiei sale nuvelistice (O faclie de Paste, Pacat, La hanul lui Manjoala, Calul dracului, in vreme de razboi ), in timp ce nota comica se face simtita in schite ( D-l Goe, Vizita, Telegrame,Bubico ) si in cele patru comedii de moravuri si caracter ( O scrisoare pierduta, O noapte furtunoasa, Conu Leonida fata cu reactiunea ).

Scriitorul,care afirma:Eu nu scriu decat despre viata noastra si pentru viata noastra, caci alta nu cunosc si nici nu ma intereseaza, ca si Maiorescu si Eminescu se declara impotriva betiei de cuvinte, a incapacitatii de a gandi, precum si a parventismului.
Nuvela "La hanul lui Manjoala" s-a publicat pentru prima oara in 1898, in Revista ilustrata "Gazeta Sateanului".Textul a fost retiparit in volumele Momente (1901) si Nuvele,povestiri (1908)
Nuvela este o proza fantastica, fiind construita prin imbinarea armonioasa a planului real cu cel fantastic.Actiunea nuvelei se desfasoara in doua planuri temporale si spatiale, unul obiectiv ,care inscrie evenimentele narate in prezentul realitatii si celalalt plan, subiectiv, al fabulosului mitic, ce tulbura subconstientul uman.