Lirica erotica eminesciana imbina sentimentul dragostei pentru fiinta iubita cu adoratia fata de frumusetile naturii, caci starea sufleteasca ia nastere, se implineste sau se consuma intr-un decor mirific, de basm, ori intr-un cadru dezolant, mohorat, in functie de natura sentimentelor exprimate. Poezia are ca titlu numele unuia dintre elementele cadrului natural, lacul, deoaece imaginea acestuia predomina in peisaj, toate celelalte elemente ale decorului: trestiile, barca, luna, vantul fiind raportate la el. Astfel, cadrul iubirii romantice este, ca intodeauna, natura, o natura luxurianta, eterna, martora a unei iubiri patimase, profunde.
Totodata, prezenta apei prin farmecul si misterul ei determina reveria, pentru ca poetul viseaza la o dragoste ideala, la posibilitatea implinirii ei in decorul fascinant al codrului. De fapt, aceasta este si tema poeziei: dorinta arzatoare a indragostitului de implinire a iubirii, insa totul ramane la stadiul de dorinta, de posibilitate, pentru ca visul nu se realizeaza. Prima strofa se deschide cu imaginea feerica a lacului "albastru" incarcat cu "nuferi galbeni", unde epitetele cromatice "albastrul" si "galben" realizeaza imagini vizuale care sugereaza armonie, limpezime, claritate, seninatate, lacul fiind asemenea unei oglinzi in care urmeaza sa se reflecte atat lumea exterioara, cat si cea interioara.
