In 1675, filosoful german G.W.Leibniz (1646-1716) era incredintat ca muzeele ar trebui sa combine interesul stiintific si expozitiile educative cu divertismentul de senzatie. "Muzeul" lui avea sa devina un parc sau targ expozitional, in care progresele stiintifice si inventiile practice sa fie prezentate si explicate pe intelesul tuturor. Din cauza gamei largi de oferte de divertisment, el reusea sa atraga publicul larg, inclusiv persoanele care nu erau fascinate de stiinta in mod obisnuit. Acestea nu erau adevarate muzee, dar in spatele fastului, oamenii de stiinta lucrau cu adevarat la colectiile si inventiile lor.

S-ar putea afirma ca modelul de targ propus de Leibniz corespunde cu usurinta definitiei date de ICOM muzeului care colectioneaza, conserva, examineaza, arata si explica. Aceasta idee straveche de a imbina divertismentul si colectiile ofera un raspuns tentant la problemele muzeelor din zilele noastre. Daca muzeele si-ar exploata valoarea recreativa, ar fi mai viabile din punct de vedere financiar si ar capta un public mai larg. Muzeele pot fi animate si senzationale, pastrandu-si in acelasi timp statutul de institutie de cercetare stiintifica