REFERAT LIMBA ROMANA: ELEGIA OULUI

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Anonim
ELEGIA OULUI, A NOUA / N. Stanescuintr-un ou negru ma las incalzit / de asteptarea zborului locuind in mine;/ sta unul langa altul, nedezlipit,/ sinele langa sine./ Sentimentul unei aripi imi curge-n spinare,/ senzatia de ochi isi cauta o orbita./ O, tu, intuneric mare,/ tu, dezgustata nastere incremenita / S-a asezat pe mine o idee / si ma cloceste materna./ Acum, tot ceea ce este e / rotunda caldura si ferma./ Sare din mine un fel de plisc / in toate partile si deodata./ Refuza sa fie un obelisc / sira intima, curbata./ Sparg coaja pielii mele, arsa,/ lipita de-a dreptul pe suflet,/ ca sa-mi ramana ne-ntoarsa / intaia incercare de umblet./ Sar cojile negre, oho! / Mai mare ma aflu si nezburat,/ lipit de acel incotro,/ cu o bolta de jur imprejur adaugat./ Scot ochi cu priviri nereale / la dreapta, la stanga, in sus si-n jos,/ nascand sir de regi-animale,/ care stiu cum se moare frumos./ intind si o pana de os, irizata / atinge negrul concav./ Sar cojile negre deodata / si iata-ma, iarasi, suav,/ inchis intr-un ou mult mai mare,/ clocit de-o idee mai mare,/ galbenus jumatate, pasare jumatate,/ intr-un joc cu pasi pe furate./ Ou mare! Silaba racnita / intr-o perpetua crestere smulsa / fara tavan stalactita / sedusa./ Oua concentrice, negre, sparte / fiecare pe rand si in parte./ Pui de pasare respins de zbor,/ strabatand ou dupa ou,/ din miezul pamantului pan'la Alcor,/ intr-un ritmic, dilatat ecou./ "Sinele" incearca din "sine" sa iasa,/ ochiul din ochi, si mereu / insusi pe insusi se lasa / ca o neagra ninsoare, de greu./ Dintr-un ou intr-unul mai mare / la nesfarsit te nasti, nezburata / aripa. Numai din somn / se poate trezi fiecare, -/ din coaja vietii nici unul,/ niciodata.//***Desi scrisa cu alt prilej si publicata deja in presa vremii - motiv invocat de editor pentru a exclude poemul din volum, la prima editie, in 1966 - elegia oului s-a potrivit de minune in constructia acestui ciclu.