In societatea feudala, in care fermenteaza noua si tanara burghezime, regele alaturi de nobilime se afla pe primul loc in piramida sociala. Acestia se ocupa cu petreceri la care un cantaret recita poeme razboinice, spre a-si distra stapanii. Clerul avea o mare importanta in interiorul acestei societati, misticismului religios fiindu-i asigurat terenul si autoritatea de catre starea generala de ignorana in care era tinut poporul. Clerul monopolizeaza invatamantul superior si mediu, monopolizeaza studiul filozofiei, pe care o aserveste teologiei, si orice incercare de cercetare stiintifica este riguros cenzurata.



Societatea feudala are un caracter militar. In primele chansons de geste, cuvantul vasal este sinonim cu razboinic. intreaga viata feudala este organizata si orientata spre razboi. Castelul seniorial, cladit initial in mod primitiv din lemn, cu palisade si santuri, intrebuinteaza ulterior piatra. De obicei fiecare primavara aduce un razboi, care distruge totul, inclusiv bisericile. Razboiul devenise activitatea de baza a nobililor si a cavalerilor in Evul Mediu, incat acestia isi utilizeaza timpul de ragaz in „turniruri". Premiul invingatorului era calul, armele si armura adversarului invins (lucruri foarte scumpe la vremea aceea). Nimic nu reveleaza mai bine vocatia pur razboinica a clasei con ducatoare decat versurile cunoscutului trubadur Bertrand de Born. Mobilul actiunii razboinice este in realitate jaful:
"Acelea vor fi vremuri bune: Cand vom lua toata averea camatarilor, Cand pe drumuri nu vor mai umbla carutele in timpul zilei, fara sa se teama de nimic, Nici negustorul ce porneste spre Franta, Acela va fi atunci bogat Care va stii mai bine sa se infrupte."