Lirica erotica eminesciana imbina sentimentul dragostei pentru fiinta iubita cu adoratia fata de frumusetile natrurii caci starea sufleteasca ia nastere, se implineste sau se consuma intr-un decor mirific, de basm, ori intr-un cadru dezolant, mohorat, in functie de natura sentimentelor exprimate.
Ca nocturn, Eminescu a stors mai toata esenta temei. Luna este astrul endeosebi agreat de romantici. Pentru marele poet viziunea spatiala nocturna nu este de conceput fara luna si vis. In urmatoarele versuri din "Scrisoarea I" voluptoasa vapaie selenara are o actiune purificatoare, tamaduitoare.

" Luna, tu stapan-a marii, pe a lumii bolta luneci
Si gandurilor dand viata, suferintele intuneci …"

In finalul aceluiasi poem se reia tema influentei benefice a lunii pentru fiinta umana:

" Intre ziduri, printre arbori ce se scutura de floare,
Cum revarsa luna plina linistita ei splendoare!
Si din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate;
Amortita li-i durerea, le simtim ca-n vis pe toate,
Caci in propria-ne lume ea deschide poarta-ntrarii
Si ridica mii de umbre dupa stinsul lumanarii."