Pasi importanti facuti in arta navigatiei,roadele scolii navale de la Sagres condusa de printul Henric Navigatorul, aparitia caravanelor mirajul bogatiei tarmurilor necunoscute indreapta pe portughezi spre cercetarea litoralului apusean al Africi. Obiectul final ramane descoperirea drumului spre Indii. Potrivit unor marturii navigatori din Diepper,continuatori ai traditiei Vikingilor ,au precedat pe portughezi intemeind inca din secolul al XIV ,comptoare de la Senegal pana in coasta Liberiei de astazi.
Temutul Cap Bojador este depasit in anul 1434 de portughezul Gil Eanes spul- berandu-se legendele monstrilor marini cu capete omenesti care s-ar fi aflat aici. Comertul de sclavi incepe sa infloreasca caravanele continua sa inainteze spre sud. O calatorie in largul oceanului de la Cogon pana la Lisabona pe aproape 3500 KM este nevoit sa o faca notarul Airisa Tinoca impreuna cu patru marinari pentru a scapa de impotrivirea indurjita a bastinasilor.



Alvise de Ca ‘Da Moster,la bordul unei caravele de 90t descopera in anul 1456 insulele din fata Copului Verde.In acelasi an Diego Gomez conduce o expeditie alcatuita din 3 caravele cercetand Senegal’ul si culegand informatii asupra sudului
apusean.Expeditiile continua pastrand adesea caracterul unor vanatori sistematice de sclavi. Diego de Cao ajunge in anul 1485 in Congo si coboare 120 mile spre sud. In anul 1487 Bartolomeu Diaz reuseste sa dubleze cu cele trei nave extremiti-
tatea sudica a continentului african.Diaz il numeste „Capul Furtunilor” determinat de furtuna puternica pe care a infruntat-o aici.
Constrans de revolta echipajelor istovite ,Diaz se intoarce ,aducand lui Jeao al II-lea confirmarea drumului maritim spre Indii.Speranta de a ajunge la fabuloasele bogatii ale Indiei, il indeamna pe rege sa schimbe denumirea data de Diaz in Ca-
pul Bunei Sperante.