Cu aproximativ doua sute de ani in urma, Lomonosov,in lucrarea sa Bazele metalurgiei si arta mineritului definea metalele astfel: Metalele sunt corpuri stralucitoare care se pot ciocani. Intr-un lexicon german publicat in 1897 metalele erau caracterizate dupa cum urmeaza: Acele elemente care sunt bune conducatoare de caldura si electricitate, poseda luciu metallic, sunt netransparente in anumite proportii in grosime.

Pe baza cunostintelor capatate pana in prezent, metalele pot fi definite ca elemente chimice cu structura cristalina care, spre deosebire de nemetale, prezinta proprietati fizico – chimice, mecanice si tehnologice.

Proprietati fizico – chimice

culoare – variaza de la cenusiu inchis la alb stralucitor ( exceptie face aurul si cuprul cu aliajele lor care sunt de culoare galbena si roscata)

luciu metallic

densitatea – de la 530 kg/mc ( litiu) la 22 500 kg/mc (osmiul)

Fuzibilitatea – proprietatea metalelor de ase topi

Dilatarea termica

Conductibilitatea termica

Conductibilitatea electrica

Magnetismul – proprietatea de a fi atras ( diamagnetice ) sau respins (paramagnetice) intr-un camp magnetic; fierul, cobaltul si nichelul sunt feromagnetice ( isi pastreaza magnetizarea)

Rezistanta la coroziune

Starea de agregare – toate metalele se afla in stare solida la temperatura ambianta cu exceptia mercurului care este lichid