Mitul este o povestire dincolo de lumea profana, care pune in legatura cele trei axe temporale: ceea ce s-a intamplat, ceea ce se intampla si ceea ce se va intampla (trecut, prezent, viitor), conferindu-i astfel un caracter durabil. Mitul pesterii este o lucrare ce a persistat in timp, fiind universal-valabila pentru fiecare perioada a omenirii. Platon ramane in istorie, filosofie, istoria filosofiei prin ideile promovate, incercand sa dea un sens existentei, cunoasterii, adevarului numai pentru cei capabili sa il inteleaga si sa patrunda in lumea sa abisala.



Omul a fost avid de cunoastere dintotdeauna, iar Platon reuseste sa scoata in evidenta aceasta trasatura a oamenilor; in momentul in care unul din oamenii din caverna se dezleaga, intorcand capul spre lumina si orbind, incepe o lunga calatorie spre un adevar incert si necunoscut, singurul mod de a accede la acesta fiind pasii treptati ai cunoasterii (iesirea din obscuritate, orbirea la contactul cu lumina, iesirea din pestera la lumina noptii, cunoasterea soarelui – Binelui – si a luminii sale, intoarcerea si orbirea in pestera, impartasirea experientei dobandite, marginalizarea si/sau uciderea celui care a fost mai curajos dintre toti ceilalti).

Astfel, prin experienta nu ar fi posibila cunoasterea, caci, raportandu-ne la mit, singura experienta de care s-ar putea folosi oamenii ar fi cea a umbrelor. Şi ce ajutor poate oferi o realitate falsa? Cu alte cuvinte, Platon spune ca toti traim intr-o lume mediocra, intr-o lume din care nu avem scapare prin experienta ci prin ratiune.