Spre deosebire de animale care sunt fiinte reactive ce actioneaza predominant instinctiv, omul este o fiinta prin excelenta activa, intervenind asupra mediului in care traieste prin intermediul experientei acumulate,a capacitatii de previziune si planificare si mai ales sub impulsul multiplelor sale necesitati in continua amplificare. Relatiile omului cu mediul,in procesul complex al adaptarii, se realizeaza datorita capacitatilor sale cognitive perceptii, reprezentarii, gandire, memorie imaginatie), dar si functiilorreglatorii cu care este inzestrat sistemul sau psihic.

Desigur,intre procesele co rol de reglare a activitatii umane,vointa are o pozitie suprema,lucruce nu minimalizeaza insa importanta motivatiei si afectivitatii,cele doua componente bazale ,fundamentale ale tuturor actiunilor umane.



Motivatia de defineste ca fiind fenomenul psihic reglator ce consta in ansamblul necesitatilor interne ( aparute ca urmare a dezechilibrelor energetice ) ce declanseaza si sustin activitatea omului,in timp ce afectivitatea este procesul reglator ce reflecta relatiile dintre subiect si obiect in forma unor trairi subiective,rezultate din satisfacerea sau nesatisfacerea unor trebuinte.

Asadar,daca motivatia poate fi considerata "motorul" vietii noastre psihice.Afectivitatea constituie suportul sau energetic "combustibilul" sau si totodata ecoul sau rezonanta in subiect a stimulilor ce actioneaza din exterior sau din interior,in functie de starea internaa individului la unmoment dat.Afectivitatea reflecta relatia subiectului cu obiectul,ceea ce justifica de ce acelasi obiect provoaca trairi afective diferite.