Lucrarea fusese scrisa cu intentia de a face parte dintr o proiectata epopee pe motive populare, din care nu au ramas decat cateva fragmente. Alaturi de "Moartea lui Fulger", poeziile vorbesc despre evenimentele capitale din viata satului, cum sunt: nunta si ritualul inmormantarii.
in "Nunta Zamfirei", Cosbuc il urmeaza pe Eminescu din "Calin – file de poveste" insa cu mjloace absolut proprii, zugravind in culori vii o nunta din poveste, desi cadrul si atmosfera redau o nunta taraneasca.

Poezia tradeaza vocatia principala a lui Cosbuc care pare a fi inclinatia spre naratiune, spre epic. Nunta este evocata din aceeasi perspectiva epica, fiind nelipsita de un suflu de balada, care constituie pretextul pentru descrierea lirica si pentru exprimarea unor sentimente subiective.
Rolul strofelor de inceput, cu caracter pur narativ, este de a ne introduce in spectacolul nuntii. Cosbuc se simte alaturi de nuntasi, le impartaseste sentimentele si povesteste in graiul lor. De aici formula de debut: "E lung pamantul, ba e lat", parca desprinsa din basmele noastre populare, facand posibila imprecizia temporala si spatiala a nuntii, dand astfel impresia de permanenta a acestui eveniment, ce revine mereu in viata poporului.