Din punct de vedere anatomic , ochiul este un organ deosebit de complex servind la transformarea imaginilor geometrice ale corpurilor in senzatii vizuale .Privit insa numai din punctul de vedere al opticii geometrice el constitue un system optic format din trei medii transparente : umoarea apoasa , cristalinul si umoarea sticloasa. Acestea se gasesc in interiorul globului ocular marginit in exterior de o membrana sclerotica. Sclerotica este opaca peste tot , exceptand o portiune din fata , care este transparenta si de forma sferica, numita corneea transparenta .Lumina patrunde in ochi prin cornee strabate cele trei medii transparente si cade pe retina , unde se formeaza o imagine reala si rasturnata a obiectelor privite.



Fluxul luminos este reglat automat prin actiunea involuntara (reflexa ) a irisului .Acesta este o membrana (ai carei pigmenti dau "culoarea ochilor" ) perforata in centru printr-o deschidere circulara de diametru variabil , numita pupila .La lumina prea intensa irisul isi micsoreaza pupila pentru a proteja retina , iar la lumina prea slaba , irisul isi mareste pupila pentru a mari iluminarea imaginii de pe retina.
Retina este o membrana subtire alcatuita din prelungirile nervului optic si continand un mumar mare de celule senzoriale , care percep lumina , numite conuri si bastonase. In prezent se admite ca retina ar prezenta o dualitate functionala , descriindu-se o retina fotopica (de zi ) si o retina scotopica (de noapte) . Conurile sunt celulele specializate in perceperea luminii intense din timpul zilei , fiind capabile sa dea senzatii diferite pentru diferite culori . Bastonasele sunt specializate in perceperea luminii de intensitate slaba , fiind practice incapabile sa distinga culorile.