Considerata capodopera a creatiei in versuri a lui Goga, poezia Oltul reflecta sinteza universului artistic al acestui poet, capacitatea artistica plenara a cantaretului "patimirii noastre". In aceasta poezie se realizeaza o adevarata osmoza intre om si natura, natura fiind structural integrata in viata oamenilor din Ardeal, participind direct la existenta istorica a poporului asuprit in acele vremuri in Transilvania. Poezia a aparut mai intai in revista "Luceafarul", la Budapesta. Este foarte semnificativa marturisirea facuta de Goga in "Fragmente autobiografice", in care spune ca poezia a fost scrisa inainte de a fi vazut vreodata raul Olt.



Mai tarziu, peste cativa ani, trecind muntii si stind o luna la Calimanesti, unde isi pregatea volumul "Ne cheama pamantul", poetul afirma ca vede pentru intaia oara Oltul: "in iarna aceea amsimtit ca e un trecut romanesc, care mai vorbeste de povestile lui si ca sunt realmente in fata tainei de familie, a misterului de leagan al acestui popor. Atunci am verificat aceasta poezie, silaba cu silaba, atunci va pot spune ca mi s-a parut ca am inteles-o mai tare si ca simteam ca vine de foarte departe".
Metaforic, Oltul semnifica fiinta noastra nationala, vechimea ei, campia imbratisata de ape, tainuita jale, cantec si dor; erou mitic, cu potente uriase izvorate din amara durere, din lacrimi, nadejde si deznadejde, Oltul e solidar cu cei asupriti. Legatura aceasta, statornica, durabila, profund umana, este afectiva.