Un bust de marmura reprezentandu-l tanar, dupa moartea lui Caesar, cand afacerea mostenirii acestuia il lansase in primul plan al vietii publice, dar cu mult timp inainte de tentativa deificarii, care l-ar fi indemnat pe artist sa-si idealizeze, in acest plan, personajul, descopera un Octavianus plapand, departe de prototipul roman al virilitatii. Si intr-adevar, Octavianus n-a intrunit calitatile fizice care, impreuna cu cele oratorice, cu inteligenta politica si talentul militar, i-au impus pe conducatorii romani ce l-au precedat sau i-au fost, o vreme, contemporani. Mediocritatea a fost cea mai apasata insusire a sa. Iar contextul politic, militar si social, dezvoltat dupa caderea fulgeratoare a celei mai importante personalitati din istoria Romei, Caesar, favoriza strecurarea spre varfurile ierarhiei a oricui ar fi dorit-o, dotat sau nu.



Afland de moartea lui Caesar si de hotararea sa testamentara, care-l facea, prin infiere, urmas, Octavianus, pe atunci in varsta de numai 19 ani, paraseste Apollonia (in Epir), unde se concentra armata pentru expeditia pregatita de Caesar contra geto-dacilor si apoi a partilor, debarcand in aprilie 44 i.e.n. la Brundisium. Popularitatea lui Caesar, amplificata de hotarirea din 17martie 44 i.e.n a senatului convocat de Marcus Antonius, prin care testamentul acestuia a devenit public si orice plebeu a aflat ca din averea lui Caesar ii revin 300 sesterti, inrudirea lui Octavianus cu dictatorul, precum si nevoia, relevata de Cicero, de a se gasi contracandidati celor din partida lui Caesar, spre a salva republica, il plaseaza pe Octavianus in varful vietii politice romane. Dar, in timp ce parea ca viata politica evolueaza conform dorintei lui Cicero si a altor senatori traditionalisti, izbucni miscarea de razbunare a asasinarii lui Caesar.