Pacatul este o infidelitate si o nedreptate fata de Dumnezeu si semenii nostri. Pacatul este despartirea de Dumnezeu, iesirea din comuniunea cu El, este indepartarea de viata dumnezeiasca si vesnica pentru care a fost creat omul. Pacatul este o stare nenaturala, el nu tine de fiinta omului pentru ca Dumnezeu nu l-a facut pe om pacatos. Sfanta Scriptura numeste pacatul "faradelege", "nedreptate", "cadere", termeni care presupun o stare primordiala dreapta si buna a omului.

Cuvantul grecesc pentru pacat, "amartia", are sensul originar de ratare a tintei, de ratacire intr-o directie gresita, aratand apucarea pe calea mortii in locul caii vietii si scotand in evidenta caracterul pacatului de esec existential. Omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu in vederea ajungerii la asemanarea cu El, de aceea omul nu se implineste decat in Dumnezeu, in comuniunea cu El.
Pacatul este tot ceea ce e in afara lui Dumnezeu, este cautarea implinirii in afara lui Dumnezeu a dorului dupa vesnicie sadit de Dumnezeu in om si care nu poate fi implinit decat in Dumnezeu. De aceea pacatul nu ne implineste.