Pana nu demult, parfumurile noastre se datorau florilor, iar esentele, fructelor. Mirosurile florilor si fructelor se datoresc unor substante organice simple: eteri, esteri, alcooli nesaturati, etc., care se pot obtine si in laborator. Astfel: parfumul iasomiei este mirosul propionatului de benzil si acetatului de benzil, parfumul florilor de portocal si de lacramioare – se datoreste nerolinei (metil-b-naftileterul), acetatul de linalil este parfumul de levantica, geranionul (dimetiloctadionol) este parfumul trandafirului, formiatul de etil este esenta de rom, butiratul de etil este esenta de ananas, butiratul de izoamil este esenta de pere.

La grecii antici, esentele si parfumurile au jucat un mare rol in medicina, acestea avand un rol antiseptic. De la greci parfumurile au trecut la romani si apoi obtinerea si folosirea lor s-a extins. Progresul neincetat al chimiei a permis extragerea de esente si arome, dar si producerea lor pe cale artificiala. Florile, frunzele, fructele si radacinile mirositoare isi datoresc parfumul lor caracteristic unor substante organice volatile, numite uleiuri volatile,uleiuri eterice (esente).