Se stie ca Petru Rares este fiul nelegitim al lui Stefan cel Mare si al Mariei Raresoaia. El va urca pe tronul Moldovei in ianuarie 1527, in urma mortii lui Ştefan cel Tanar (1517-1527), nepotul lui Stefan cel Mare, dovedindu se la fel de vrednic si de capabil ca si inaintasii sai. Domnia lui Petru Rares cuprinde doua perioade: 1527-1538; 1541-1546. Mostenirea pe care o primise Petru era dintre cele mai grele: un conflict aproape permanent cu celelalte tari romanesti si complicata chestiune a Pocutiei, cedata Poloniei in 1509.

Complicatiile politice din Ungaria, dupa victoria turceasca de la Mohacs, cand Zapolya si Ferdinand de Habsburg fusesera proclamati concomitent regi, au creat o situatie noua in Transilvania, unde domnii moldoveni detineau deja domeniile Ciceiului si Cetatii de Balta. Intru totul preocupante ramaneau relatiile cu Poarta, aflata la nivelul maxim al potentei sale militare. in aceste conditii, obiectivele principale ale domniei lui Petru Rares au fost: mentinerea si consolidarea mostenirii lui Stefan si independenta.