Spre sfirsitul sec. al XIX-lea si la inceputul secolului nostru, din pietatea Bisericii, cinci sint aspectele ce trebuiesc scoase in evidenta: a. pietatea antijansenista, b. pietatea euharistica (comuniunea frecventa, primirea Euharestiei de catre copiii ajunsi la uzul ratiunii, congresele euharistice incepind cu 1881), c. dezvoltarea miscarii liturgice, d. un nou model al preotului, nu atit un administrator sau un supus al laicilor, cit mai mult un pastor al sufletelor, e. noul rol al laicilor in viata Bisericii.

Pietatea antijansenista. In primul rind, este depasit rigorismul moral, recunoscut fiind in mod oficial "probabilismul", doctrina morala atit de combatuta de jansenisti si de B. Pascal in "Provincialele" sale. Sistemul probabilist este expus de Sf. Alfons de Liguori (1696-1787) si promovat de iezuiti. In practica, dispare obiceiul de a nega dezlegarea pentru cei ce recad mereu in aceleasi pacate si se considera suficiente pentru dezlegare semne deosebite de cainta pentru pacate, pentru ca la sfirsit sa se considere ca suficient insusi faptul de a veni la spovada.