Plasma gazoasa – gaz in care macar o parte a atomilor si moleculelor se afla in stare ionizata. Cauzile ionizarii pot fi: temperaturi, inalte ciocnirile electronice (la descarcarile in gaze), radiatile electromagnetice s.a. Cea mai importanta caracteristica a plasmei este proprietatea ei de a fi cvazineutra, adica in orice punct al spatiului pe care-l ocupa ea, sarcina spatiala pozitiva este compensata (sau aproape compensata) de sarcina spatiala negativa. Aceasta proprietate a plasmei este o consecinta a faptului, ca in jurul oricarei sarcini e se grupeaza particulele incarcate, dar de semn opus, astfel, incit potentialul culonian ? egal e/r. exp(- r/D), unde D este raza de ecranare Debai, care depinde de densatea sarcinii si temperaturii particulelor, iar r – distanta dintre sarcina negativa e si punctul dat din spatiu. Daca dimensiunile liniare sint cu mult mai mari decit D, atunci sistemul isi mentine starea cvazineutra si in acest caz gazul ionizat poate fi numit plasma.



Plasma gazoasa poseda o serie de particularitati specifice (conductibilitate electrica si plastitate mare, interactiuni puternice cu cimpurile electromagnetice exterioare s.a), ceea ce permite dea o considera stare deosebita («a patra» stare de agregare) a substantei. Plasma se intilneste destul de des in conditii naturale si de laborator. Orice flacara, explozie, fulger, comprimare si dilatare brusca este insotita de gaze ionizate. Plasma apare si la trecerea unui curent electric prin gaze (lampa cu lumina de zi, gazotron, s.a). straturile superioare ale atmosferei terestre (ionosfera), ionizate de radiatiile solare, deasemenea contin Plasma. Stelele fierbinti si unii nori interstelari, care au temperaturi inalte, sint formate din Plasma complect ionizata.