Poezia "Plumb" deschide volumul de poezii publicat in 1916 si ea defineste personalitatea poetului. Titlul poeziei Plumb este un simbol al izolarii, iar anotimpul cand se petrece acţiunea in stransa concordanţa cu titlul poeziei este cel al toamnei, moment al descompunerii elementelor naturii.
Poezia exprima in numai cele doua catrene ale ei, o stare sufleteasca de o coplesitoare
singuratate. Atmosfera este de o dezolare totala in tremuratoarea apasare materiala fiind sugerata de greutatea metalului intunecat.

Poezia este structurata pe doua planuri. Pe de o parte realitatea exterioara, prezenta prin cimitir, prin cavou o lume ce-l determina la izolare, iar pe de alta parte realitatea interioara care are in vedere sentimentul iubirii a carui invocare se face cu desperare fiind si el condiţionat de natura mediului. Este de fapt incercarea poetului de a evada din lumea inchisa izolata in care se zbate.
Poetul insa nu izbuteste sa depaseasca momentul, cuvantul "intors" realizeaza de fapt misterul intregii poezii. Cuvantul cheie al intregii poezii este "plumb" care devine metafora- -simbol si care este repetat de trei ori, numar fatidic in fiecare catren. Repetiţia acestui cuvant sugereaza o atmosfera macabra de cavou.