Pentru cei care nu credeau in textele ecologiste cu "Un om – un pom", putem depune acum marturie ca principala cauza a calvarului bucurestean este defrisarea masiva a perdelelor de protectie de la marginea orasului, dublata de pierderea spatiilor verzi intravilane (totalul de spatiu verde s-a injumatatit dupa 1989). Poluare, morbiditate, mortalitate, copii nascuti cu malformatii sau intoxicati cu plumb, perioade lungi de expunere critica la factori nocivi, cresterea temperaturii mai mult decat cresterea medie pe tara – acestea sunt efectele fiecarui pom taiat pentru ca statea in fata usii unui garaj si a fiecarui petec de iarba peste care s-a asezat un butic. Bucurestiul a ajuns cea mai aglomerata, cea mai poluata, cea mai sterpa, cea mai periculoasa capitala din aceasta zona a lumii. Si, in toiul devastarii, administratia vrea sa ne lase si fara parcurile Titan, IOR, Izvor si Unirii.

Migratia masiva spre orase din perioada comunista a afectat, inevitabil, si Bucurestiul. Schimbarea conditiilor economice a condus, in cele din urma, si la cresterea, de aproape sase ori, a numarului de masini de pe strazile orasului (aproximativ doua milioane, cu tot cu cele in tranzit sau venite pentru aprovizionare). Efectele poluarii cauzate de acestea vor fi analizate in cele ce urmeaza.