Dezvoltarea accentuata a industriei din ultimele decenii a demonstrat relatia stransa existenta intre cresterea economica si modificarile ce se petrec in mediu.
Orice politica de dezvoltare care nu este ancorata intr-un context ecologic este sortita esecului. La inceputul dezvoltarii umane, mediul era protejat natural datorita pe de o parte posibilitatilor reduse ale omului de a transforma natura, iar pe de alta parte capacitatii mediului de a se autoregla. Pe masura industrializarii societatii umane activitatile generatoare de poluare au depasit capacitatea de autocuratare si autoreglare a factorilor de mediu, ajungandu-se sa se puna in pericol existenta vietii pe Terra.

Progresul tehnico-stiintific a afectat echilibrul om-natura prin accentuarea riscului real de epuizare a unor resurse naturale, modificarea calitatii aerului, solului, apei, sporirea volumului de deseuri si a diversitatii lor, realizarea unor tehnologii generatoare de materiale reziduale si toxice ce au constituit originea accidentelor tot mai frecvente, creand noi riscuri pentru sanatatea oamenilor si a mediului.
Compozitia atmosferei s-a schimbat ca urmare a activitatii omului, emisiile de noxe gazoase, pulberi si aerosoli conducand la grave probleme de mediu ca: poluarea urbana, ploile acide, modificarea climei.