Nuvela este specia epica in proza, cu un singur fir narativ, urmarind un conflict unic, iar personajele, nu prea numeroase sunt caracterizate succint, in functie de contributia lor la desfasurarea actiunii. In nuvela accentul este pus mai putin pe actiune si mai ales pe definirea personajului. Nuvela este de întindere mai mare decât povestirea si mai scurta decât romanul. Nuvela "Popa Tanda" de Ioan Slavici, este o opera epica, întrucât Slavici nareaza faptele si intamplarile care au in centrul lor pe parintele Trandafir. Principalul mod de expunere este naratiunea la persoana a-III-a prin care se relateaza actiunea si se construieste personajul. Ca orice opera epica, poate fi structurata pe momentele subiectului.



Nuvela debuteaza cu ilustrarea chipului energic al parintelui Trandafir, fiul dascalului Pintilie din Butucani, ajuns preot in acelasi sat. Autorul face o sumara prezentare a personajului care "vorbea drept si cumpanit ca si cum ar fi citit din carte". Era bun gospodar, priceput, dar avea un defect: era prea direct si prea deschis de a le spune oamenilor parerea despre ei, lucru care ii supara. Aceasta parte constituie expozitiunea. Nemultumiti de aceasta comportare a preotului, satenii au intervenit la protopop pentru a-l muta pe parintele Trandafir. Astfel se precizeaza intriga, acesta ajunge preot in satul Saraceni, asezat pe o vale seaca. Din acest moment se desfasoara actiunea. Stabiliti aici constata saracia dezolanta, dar si lenea oamenilor. Totul era o paragina si nimeni nu se învrednicea sa schimbe ceva. Preotul încearca prin diferite metode sa-i convinga pe sateni sa se apuce de munca si neobtinand nici un rezultat, se hotaraste brusc sa se îngrijeasca singur de gospodaria sa. Puterea exemplului este convingatoare si satul începe sase ridice din saracie si lene. Punctul culminant in constituie momentul când se vad roadele muncii sale. Casa era curata si îngrijita, gradina plina de legume, traia din belsug.