Ca prozator, Ioan Slavici a abordat scrierile memorialistice ("Amintiri" ,"Lumea prin care am trecut"), basmele("Zana zorilor" , "Florita din codru"), romanele("Mara" , "Din batrani") si nuvelele("Popa Tanda" , "Padureanca" , "Moara cu noroc").
Cunoastem ca nuvela este o specie a genului epic in proza , cu un singur fir narativ, dar cu o actiune mai complicata si cu un conflict mai puternic decat in schita, la care participa un numar nu prea mare de personaje. In nuvela, accentul cade pe caracterizarea complexa a personajelor si nu pe actiune.
O astfel de opera literara este si "Popa Tanda" de Ioan Slavici.

Ca orice nuvela "Popa Tanda" este o opera epica intrucat autorul isi exprima indirect sentimentele de admiratie si atitudinea de aprobare fata de parintele Trandafir, prin intermediul actiunii, opera avand cele 3 elemente: actiune., personaje si narator.
Modul de expunere predominant, ca in orice opera epica, este naratiunea, iar relatarea faptelor se face la persoana a III-a si, in general, in mod obiectiv, perspectiva naratorului asupra faptelor si a personajelor nefiind marcata afectiv, decat rare ori, cand punctul lui de vedere, coincide cu al personajului : "-Dar tina-l Dumnezeu!" "-E numai vorba!" "-Tot bun om ramane parintele Trandafir."