Leonardo, Michelangelo, Rafael, Titian, Bramante ….. sunt nume pe care istoria artei le-a consacrat ca adevarate culmi ale geniului uman. Incadrati marii miscari spirituale a Renasterii italiene, alaturi de poeti si ganditori ilustrii ca Mchiavelli, Pico della Mirandola, Marsilio Ficino s.a cu care formeaza familia de umanisti ai sec. XV- XVI, acesti artisti au dat expresie celor mai inalte idealuri ale vremii lor.
Unul dintre acestia a fost Rafael Sanzio ( Raffaello di Santi ) care s-a nascut in 1483 la 6 aprilie in orasul Urbino din Italia centrala.
Tatal sau Givanni di Santi, era un pictor nu prea inzestrat dar cu toate acestea a intuit talentul fiului sau Rafael si a vrut ca macar fiul sau sa realizeze ceea ce lui nu i-a fost dat decit cu jumatati de masura; astfel putem realiza de unde Rafael a mostenit iubirea pentru pictura.



Aceasta iubire pentru pictura nu afost afectata de evenimentele tregice din viata lui: moartea mamei lui si a tatalui ramanad orfan la varsta de 11 ani. Acest lucru aratand caracterul lui puternic inca de la o varsta frageda dovada fiind opara sa luminoasa lipsita de orice umbra care ar putea fi interpretata drept consecinta a unor traume sufletesti. Totusi cariera sa a depins in multe momente de unchiul sau Simone Ciarla si protectorii familiei ducele si ducesa din Urbino. Dupa o copilarie zbuciumata tinarul Rafael a parasit orasul natal pentru a se indrepta spre Perugia in 1499 fiind primit ca si ajutor, si ca invatacel de catre marele pictor al acelor vremuri Perugino.