O revizuire critica a notiunilor de spatiu si timp, pe baza unei analize profunde a faptelor experimentale si teoretice de care dispunea fizica la inceputul secolului XX, i-a permis lui Albert Einstein construirea unei teorii, care a revolutionat intreaga fizica Concluziile acestei analize au fost sintetizate de catre Einstein (1905) in doua postulate, care constituie punctul de pornire al teoriei relativitatii restranse (speciale). Primul postulat este o generalizare a principiului relativitatii mecanice.

Acest principiu al lui Einstein afirma ca:
FENOMENELE FIZICE SE DESFASOARA IDENTIC IN TOATE SISTEMELE DE REFERINTA INERTIALE IN CONDITII INITIALE IDENTICE.
Astfel, notiunea de sistem de referinta absolut este eliminata din fizica si de asemenea si eterul universal. Formularea legilor fizici este aceeasi in toate sistemele de referinta inertiale.
Cel de-al doilea postulat afirma:
VITEZA LUMINI IN VID ARE ACEEASI VALOARE IN TOATE SISTEMELE DE REFERINTA INITIALE SI IN TOATE DIRECTIILE, ADICA NU DEPINDE DE MISCAREA SURSEI DE LUMINA SAU A OBSERVATORULUI.