Tudor Arghezi (1880-1967) a creat un univers liric inedit, caracterizat prin diversitate tematica si o deosebita expresivitate artistica, insusiri dovedite inca de la primul volum-Cuvinte potrivite(1927), urmat de Flori de mucigai, Carticica de seara, Frunze, Crengi, Silabe, tara Piticilor(1947), etc., caci "in cartea liricii noastre, inceputa de Eminescu, poetul Cuvintelor potrivite se asaza imediat in prim rang"(Pompiliu Constantinescu, apud 16).
Intr-adevar, Tudor Arghezi a cantat in lirica sa gandurile, sentimentele si aspiratiile omului, setea de absolut, dorinta de libertate si de cunoastere, razvratirea si cautarile orgolioase, lumea copilariei si universul micilor vietuitoare. Toate acestea au fost invesmantate in inconfundabilul stil arghezian, in care noutatea expresiei a produs o adevarata revolutie in limbajul liricii interbelice si mutatii semnificative in intreaga creatie poetica romaneasca.



De fapt, poetul insusi, intuind aceste mutatii de continut si de forma, si-a definit opera si si-a exprimat crezul artistic in numeroase arte poetice, intre care semnificative sunt Testament din volumul Cuvinte potrivite, Cuvant din volumul Carticica de seara
Arta poetica este un text liric in care autorul isi exprima prin mijloace artistice specifice conceptia despre arta, despre poet, despre raportul dintre cititor si creatie.
Tot arta poetica este si poezia Prefata, publicata in Cartea cu jucarii(1931), un volum de proze scurte de Tudor Arghezi, pe care el insusi la considera "jucarii" pentru cei mici si pentru cei mari.