Continentul american, descoperit la sfarsitul secolului al XV-lea, a fost colonizat, pe rand, de spanioli, portughezi si francezi. Primele colonii engleze din Lumea Noua se intemeiaza insa abia la inceputul secolului al XVII-lea. Criza social-politica si religioasa din Marea Britanie favorizeaza emigrarea in masa spre tinuturile Americii: de la 4.600 locuitori in 1630, populatia creste la aproape 3 milioane de locuitori in 1780, din care aproape un sfert sclavi negri. Intemeiate de stat, de particulari, de societati comerciale sau religioase, coloniile nu aveau o organizare administrativa unitara si nici acelasi grad de dezvoltare economica. Cu toate ca principala ocupatie era agricultura, ea nu era practicata la fel peste tot. Astfel, in Nord exista mica proprietate, iar in Sud marea proprietate (plantatiile) pe care lucrau, in special, sclavii negrii.
In timp ce Nordul incepea procesul de industrializare si era dominat de principii democratice, in Sud aristocratia funciara ocupa inca un rol important in societate. Pe plan cultural se dezvolta mari si prestigioase institutii de invatamant: Havard la Cambridge, Yale la New Haven sau Academia din Philadelphia.
In acelasi timp creste din ce in ce mai mult monopolul englezesc asupra comeretului cu si din colonii. ‘Actele de navigatie’ impuneau ca marfurile din America sa fie transportate doar pe nave englezesti sau din colonii. In mare masura produsele manufacturate proveneau din metropola.
