Prepozitia este partea de vorbire neflexibila, fara functie sintactica, care face legatuea intre un atribut sau complement si partile de vorbire determinate. Este un cuvant ajutator si se analizeaza impreuna cu partea de propozitie pe care o insoteste. Exemple: Cartea de istorie, gandul la vacanta, livada cu meri, etc.. ( de istorie, la vacanta, cu meri sunt atribute substantivale, prepozitionale precedate de prepozitiile: de, la, cu, fara functie sintactica).

I. Dupa forma, prepozitiile sunt:

1. simple (un singur element): a, catre, contra, cu, de, fara, in, intru, la, langa, pe, pentru, pana, pe, sub, peste, printre, prin, dupa, drept, asemenea, datorita, etc..
2. compuse (din doua sau mai multe prepozitii simple): de la, de catre, de pe, fara de, pe la, de pe la, de pe langa, de peste, pe langa, pe sub, de pe sub, de sub, pana pe la, etc..
3. locutiuni prepozitionale (grupuri de cuvinte cu inteles unitar care au rolul unei prepozitii): alaturi de, dincolo de, in afara de, in sus de, in jos de, la dreapta, la stanga, de jur imprejurul, in fata, in spatele, in dosul, indaratul, in urma, de-a lungul, de-a latul, din pricina, cu exceptia, in privinta, de dindaratul, pe dinaintea, pe dinafara, conform cu, contrar cu, cu tot, cu toata, in loc de, fata de, relativ la, potrivit cu, la un loc cu, impreuna cu, cu privire la, inainte de, etc..