Conflictele constituie o componenta naturala inevitabila a vietii sociale a fiecaruia dintre noi. Cei mai multi oameni considera conflictele ca fiind ciocniri distructive , ireconciliabile, in urma carora unii cistiga in defavoarea altora dar preocuparea de tip stiintific privind caile de a face fata conflictelor a dus la dezvoltarea unor modele si strategii de abordare eficienta si constructiva a conflictelor. Aceste noi modele prezinta procesul rezolvarii conflictelor nu ca pe un cimp de batalie, ci mai curind cape o sansa de a invata lucruri noi, de a ne dezvolta responsabilitatea si de a rezolva conflictele prin colaborare. In plan istoric, toata existenta omenirii in intregime este impregnata cu conflicte – de la primul, care a dus la izgonirea lui Adam si Eva din rai si care a pus inceputul neamului omenesc, si pina astazi. Toate punctele cruciale ale istoriei omenirii, absolut exact coincid cu apogeurile situatiilor conflictuale. Toate schelele conflictelor uimitor de uniform se repeta din secole in secole, si cu atit mai mult actioneaza inevitabil in orice situatie istorica.



Stabilitatea existentei conflictuale este factorul fundamental al istoriei omenirii la orice nivel al organizarii sociale, inclusiv manifestarile personale. Rezultatul cantitatii enorme a manifestarilor conflictuale de la cele personale la cele globale, de la "prietenesti" pina la interstatale – ne conving in necesitatea notorie si folosul oricaror actiuni, indreptate spre inlaturarea conflictelor, inmuierea sau evitarea, pentru justificarea oricaror masuri la neadmiterea lor. E prea trista experienta noastra proprie, nevorbind de experienta istorica a statelor si popoarelor. Nici nu este nevoie sa privim in trecutul istoric indepartat si furtunos pentru a gasi exemple – este indeajuns sa ne amintim viata noastra si tot ceea ce a avut loc in acest rastimp scurt inauntrul si in afara noastra.