Cercetarile multiple au dovedit faptul, ca privarea copiilor de dragostea materna cu deprivarea psihica, ce urmeaza in casele de copii, catastrofal influenteaza sanatatea sociala, psihica si fizica.
Majoritatii copiilor parasiti nu le ajunge atentiei personale si stimularii emotionale, necesare pentru dezvoltare. Observand la astfel de copii dereglari complexe a personalitatii, constiintei de sine si dezvoltarii intelectuale, savantii inaintau ipoteze in ceea ce priveste faptul, ca deprivarea emotionala il face mai ales actual pentru personalitate anume "momentul ruperii". Acest complex traumatizant se pastreaza la copil pe toata viata. Copiii, fiind izolati de la nastere pana la 6 luni devin mai putin comunicabili, decat semenii lor, care se educa in familie.



Izolarea copilului de la mama in varsta de 1 – 3 ani, de obicei duce la urmari grave pentru inteligenta si functiilor de personalitate, care nu se supun corectiei. Despartirea de la mama, incepand cu cel de-al doilea an de viata de asemenea duce la urmari triste, care nu pot fi supuse reabilitarii, desi dezvoltarea intelectuala poate fi normalizata.
Compararea particularitatilor reactiilor de adaptare a copiilor, care nimeresc in casele de copii prescolare, arata, ca decurgerea nefavorabila a adaptarii in casele de copii este caracteristica pentru 55% de copii, iar in gradinite – pentru 3,4%. Decurgerea nefavorabila a adaptarii se manifesta in schimbari pronuntate in sfera psiho-emotionala, reglarii vegetative, in formarea dereglarilor neuro – psihice pronuntate, cresterea emotiilor negative si supraincordarea mecanismelor de reglare.