Odata cu arestarea maresalului Ion Antonescu la 23 august 1944, a inceput numaratoarea inversa a zilelor ultimilor doi ani ai vietii sale, petrecuti in detentie. Judecat de Tribunalul Poporului din Bucuresti intre 6 si 17 mai 1946 si condamnat la moarte, actul final al existentei lui s-a consemnat in dupa-amiaza zilei de 1 iunie, in Valea Piersicilor din inchisoarea Jilava, sub gloantele plutonului de executie. Dupa arestarea in noaptea de 23/24 august, maresalul este ”predat” autoritatilor sovietice pe considerentul ca acesta se bucura inca de "adeziunea armatei". Inchis la Lubianka unde este anchetat si supus unui sever interogatoriu.

Dupa detentia din URSS de aproape un an si sapte luni s-a hotarat trimiterea acestuia in Romania pentru a fi judecat pentru ”tradare de patrie” si in postura de”criminal de razboi”, de catre Tribunalul Poporului, dupa ce SUA si URSS au adresat o cerere procurorilor de la Nurenberg pentru a afla daca este necesara prezenta lor acolo. Raspunsul a fost negativ. Judecarea maresalului a fost impusa de sovietici si infaptuita cu largul concurs al autoritatilor lor de ocupatie din Romania.