Progresul oricarei societati depinde într-o masura decisiva de eficienta cu care sunt folosite resursele umane, naturale si financiare de care dispune. Intotdeauna, oamenii s-au straduit ca din fiecare unitate de munca, de resurse umane sau de bani ce se cheltuieste, sa asigure o crestere cat mai mare a volumului si a calitatii productiei, sa obtina cantitati sporite de bunuri materiale si servicii, deoarece numai pe o asemenea baza poate fi asigurata o crestere economica intensa, crearea unei economii avansate si implicit conditii în vederea ridicarii bunastarii materiale si spirituale a populatiei.

Pentru ca un investitor sa fie eficient, el trebuie sa aibe in vedere ca raportul rezultate -- cheltuieli sa fie echilibrat, adica sa poata fi sintetizat în urmatoarele forme de exprimare:
- Maximizarea atragerii populatiei în varsta apta de munca ;
- Maximizarea productivitatii muncii;
- Maximizarea gradului de utilizare intensiva si extensiva a tuturor capacitatilor de productie;
- Maximizarea gradului de valorificare a resurselor naturale;
- Maximizarea efectelor nou create la fiecare unitate de efort integral depus;
- Minimizarea cheltuielilor de resurse pentru atingerea efectelor dorite;
- Realizarea unei calitati optime în raport cu exigentele consumului intern si extern si cu restrictiile care se ridica în alocarea si repartizarea resurselor.