Ideile de propasire nationala si de reforma sociala care se manifestasera atat la 1821, cat si la 1840 in Muntenia, si au gasit aplicarea politica prin revolutia de la 1848-1849, izbucnita in toate cele trei tari romanesti si constituind manifestarea cea mai dinspre rasarit a revolutiilor ce au zguduit societatea europeana in acesti ani. Cu toate ca n au izbucnit simultan si cu toate ca au existat unele revendicari specifice in programele respective, totusi, pana la urma, s a ajuns sa se sintetizeze deziderate comune si anume: desfiintarea iobagiei, a dijmelor si a altor obligatii ale taranimii fata de stapanii de pamant, improprietarirea taranilor, abolirea privilegiilor, a rangurilor boieresti, libertatea individuala, a cuvantului si a scrisului, atribuirea functiilor dupa merit etc.

Initial, aceste programe erau alcatuite sub forma unor brosuri, petitii sau memorii catre autoritatile centrale interne sau remise puterii suzerane. Treptat, pe masura adancirii procesului revolutionar, obiectivele programatice au capatat contururi tot mai precise si formulari din ce in ce mai radicale, astfel incat programele de actiune ale revolutiei, formulate in timpul desfasurarii evenimentelor revolutionare, au incununat toate incercarile anterioare de sintetizare a obiectivelor revolutiei romanesti.