POVESTEA QUATARULUI MODERN a inceput intr-un mod consacrat: un fiu si-a alungat tatal de pe tron. Acest lucru s-a intamplat aproape de sfarsitul lunii iunie in 1995, pe cand soarele apunea dupa splendidul palat regal de lemn de tec si marmura, situat pe litoral, in Doha. Batranul emir, seicul Khalifa bin Hamad el-Thani, se afla in drum spre Elvetia pentu a-si petrece vacanta., lasandu-l pe Hamad, fiul sau xel mai mare, in varsta de 45 de ani, sa conduca tara in absenta lui. Dimineata, la 5:30, seicul Hamad, care statuse treaz toata noaptea, a convocat o adunare formata din oficiali regali si reprezentanti ai celor mai influente familii si triburi din Quatar si a anuntat ca preia puterea. Nimeni nu a protestat, nici macar nu a schitat vreun semn de iumire, deoarece, conform traditiei beduine, Hamad ii consultase inainte.



Ca si demnitarilor, tot ce le-a mai ramas a fost sa-I jure credinta – o suta de barbate in robe maron brodate cu aur, cu ciofii albe pe cap, atarnandu-le pe umeri –, l-au sarutat pe rand, in functie de gradul lor de rudenie, pe cap, pe umar, pe obraji sau pe nas. Cu saptamani in urma, un consiliu al familiei conducatoare al-Thani se intelesese cu seicul Hamad ca tatal sau, care in ultima vreme daduse in patima alcolului si a opulentei, sa fie declarat nepotrivit la carma monarhiei ereditare din Quatar. Acest consens l-a ajutat pe printul mostenitor hamad sa-si assume in mod legitim puterea, inacea dimineata de iunie. Astfel, pana in mijlocul zilei, domnia de 23 de ani a seicului Khalifa se sfarsise. Dupa putin timp, nul emir – primul nascut si cel mai iubit dintre cei cinci fii ai acestuia – I-a telefonat tatalui sau in Elvetia sa-I dea vestea. Avertizat inainte, furiosul Khalifa a refuzat sa raspunda le telefon.