Problema izvoarelor cu privire la istoria veche a Romei este extrem de complicata . Monumentele epigrafice din aceasta perioada sunt foarte sarace , iar cele mai vechi dintre ele , inscriptia de pe o fibula de aur , dateaza din anul 600 i.Hr. Primul istoric roman este senatorul Fabius Pictor (sfarsitul secolului III i.Hr.)
Datele lingvistice ne ajuta in primul rand sa explicam componenta etnica a celei mai vechi populatii din Italia , populatia “preromana” . Romanii , ca si latinii fac parte dintr-un grup lingvistic distinct , latino-talisc.

Cele mai sigure date cu privire la istoria veche a Romei ni le furnizeaza materialele arheologice. Din datele arheologice reiese limpede ca intemeierea orasului nu a fost opera unui “intemeietor” , dupa cum pretinde traditia literara. Orasul s-a format treptat , prin unirea si contopirea a diferite comunitati . In urma sapaturilor s-a stabilit ca in secolul VIII i.Hr. au aparut in Latium , pe colinele Palatin , Esquilin , Caelius si Quirinal , o serie de asezari primitive , izolate unele de altele .