Studierea cauzelor acestor razboaie ar parea superflua, avand in vedere conflictul perpetuu, de secole, dintre romani si populatiile transdanubiene. Totusi, nici una din confruntarile anterioare nu a avut amploarea celor doua razboaie dacice ale lui Traian si nu au avut scopul - sau un scop atat de clar definit – precum acela al lui Traian: de a transforma Dacia in provincie romana.


Incercand a deslusi cauzele acestor razboaie, este drept a da mai intai cuvantul celor vechi; din pacate, cunoastem numai opinia cuceritorilor, chiar si acestea din doua surse depasind un secol intre ele.
Astfel, referindu-se la lipsa de barbatie a lui Domitian, Pliniu cel Tanar afirma despre daci: "Prin urmare au prins curaj, au scuturat jugul si nu mai luptau cu noi pentru libertatea lor, ci pentru supunerea noastra si nu mai incheiau nici macar un armistitiu decat pe picior de egalitate si ca sa primeasca ei conditiile noastre, trebuia mai intai ca noi sa le primim pe ale lor." Desigur, autorul roman exagereaza mult cand afirma ca dacii se razboiau cu intentii anexioniste.