Conditiile reunificarii politice a geto-dacilor, in secolul I d.Chr., dupa un interval de 131 de ani de la moartea lui Burebista, unitatea politica a geto-dacilor se reface in jurul nucleului statal din zona Muntilor Orastiei. in acest spatiu intercarpatic s-a pastrat o continuitate statala si dupa destramarea "marii stapaniri" a lui Burebista. Restauratorul Daciei era regele Decebal (87-106 d.Chr.), caruia predecesorul sau Duras, fiind batran, i-a cedat tronul.



Dio Cassius (sec. II-III d.Chr.), istoric si om politic grec, scria despre Decebal: "Era foarte priceput in ale razboiului si iscusit in lupta, stiind sa aleaga prilejul pentru a^l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Abil in a intinde curse, era viteaz in lupta, stiind a se folosi cu dibacie de o victorie si a scapa cu bine dintr-o infrangere, pentru care lucruri el a fost mult timp, pentru romani un potrivnic de temut". Personalitatea marcanta a regelui si un sir de premise din viata societatii geto-dace au determinat ascensiunea regatului geto-dac pe o noua treapta, devenit o forta considerabila in zona Carpatilor si la Dunare.

Dacia avea o populatie numeroasa de agricultori sedentari si mestesugari iscusiti in prelucrarea fierului, ceea ce o dovedesc numeroasele unelte agricole si mestesugaresti descoperite in sapaturile arheologice. Ei prelucrau metalele pretioase, mai ales argintul, confectionau vase de uz casnic de o calitate superioara, utilizand roata olarului, aveau cunostinte in botanica, medicina, astronomie. O mare importanta in ascensiunea statului geto-dac au avut o relatiile lui economice si culturale cu lumea romana si elinista: schimbul comercial intens, folosirea monedei romane, insusirea scrisului latin etc.