Prabusirea Imperiului Roman de Apus si stabilirea triburilor germanice in provinciile acestuia au creat premisele social-economice si politice necesare organizarii statale la germanici si inlocuirii Imperiului Roman cu regate romano-germanice sau barbare. Spre deosebire de conceptul roman, care considera statul o institutie publica, res publica, si pe locuitorii sai cetateni, cives, conceptul germanic socotea statul o stapanire cu caracter patrimonial, dobandit prin cucerire, regele fiind seful unui grup de invadatori.

Regele conducea in primul rand familia sa, compusa din copii, rude, sclavi de pe domeniile asupra carora isi exercita stapanirea. Era urmat de insotitori, compagnons, oameni liberi, uneori de rang nobil. "Tovarasia" (compagnonnage) era adesea intarita printr-o fratie jurata (franternite jure) care implica consecintele unei inrudiri naturale. Exista, de asemeni, si inrudirea de sprijin. Cei ce se uneau prin aceste legaturi isi datorau protectie, atunci cand prietenia era conceputa ca o paternitate; si ajutor pana la sacrificiul superm, cand prietenia era inteleasa ca o filiatie sau o fratie. Misiunea politica a regelui era aceea de "sef al poporului", iar regalitatea, dupa cum scrie Guizot, reprezenta o putere sui generis, superioara celorlalte.