Eseul prezent incearca sa degajeze o concluzie referitoare la raportul filosofie-stiinta, din perspectiva unora dintre discursurile pe aceasta tema din sec. XX, secol in care tema devine problematica.
Se va contura specificul fiecarui mod de a cunoaste, se vor identificaa posibilele influente negative ale unuia asupra celuilalt, se vor puncta principalele moduri de a raporta filosofia la stiinta, argumentandu-se in favoarea unuia dintre modele. In final, am dori sa cercetam ideea necesitatii filosofice si modalitatea acestei necesitati.
Ortega y Gasset,in "Ce este filosofia?", pornind de la intrebarea asupra intamplarii din viata omului de a filosofa, construieste ca raspuns un intreg demers filosofic, in cadrul caruia se articuleaza si o viziune asupra relatiei filosofie- stiinta.



Pentru Ortega filosofia este "cunoasterea universului", cunoastere de un dramatism particular si un eroism intelectual specific acestea activitati a spiritului. Am putea explica acest eroism, ca acel ceva al filosofiei, care se opune tentatiei existente in orice organism de a se desprinde de prezent si a se face incetul cu incetul arhaic, un ceva care corespunde unei asumari a destinului. Filosoful refuza trecutul, cu supozitiile sale, constituindu-si filosofarea ca un sistem de adevaruri constituit, fara a admite ceva ce nu poate fi dovedit in cadrul acestui sistem. Pentru filosof "universul e vocabula enorma si monolitica, ce, asemeni unei gesticulatii vaste si vagi, mai degraba ascunde decat enunta acest concept viguros: tot ce se gaseste.