Cei mai religiosi dintre oameni, cum ii considera Herodot pe egipteni, au despre moarte o conceptie foarte diferita de a noastra. Pentru ei exista 2 tipuri de moarte: una biologica de care nu scapa nimeni, chiar daca
ea poate fi urmata de un ciclu nesfarsit de nasteri, morti, renasteri-si alta vesnica, aceasta din urma fiind cea mai de temut, caci ea inseamna nimicirea totala, reintoarcerea la nefiinta dinaintea facerii lumii. De aceea ritualurile lor, funerare, mumificarea, construirea unor morminte grandioase (piramidele), dar mai ales grija lor permanenta de al inzestra pe cel mort cu toate acele formule magice cu ajutorul carora sa poata strabate taramul mortilor, pentru a ajunge din nou la lumina, la viata.

Primele mari texte funerare apar gravate in mormintele Regilor din Imperiul Vechi, in camera in care era depusa mumia faraonului sau pe culoarele piramidelor. Cele dintai scrieri au fost descoperite de marele egiptolog A.Mariette in
piramida lui Unas sau Onnos(2350 i.Hr.-2321 i.Hr.), ultimul rege din dinastia aV-a. Dar ele sunt cu mult mai vechi, ca dovada multiplele straturi de compunere si nivelurile unor limbi diferite. Folosite multa vreme oral, ele vor incepe de acum inainte sa fie consemnate, fixate prin scris, pentru a li se perpetua eficacitatea. Concret, textele piramidelor sunt niste compilatii de diverse formule magice(descantece), dispuse pe peretii diferitelor incaperi ale apartamentului funerar, aranjate in functie de valoarea lor simbolica.